A fost odată ca-n povești
O prea frumoasă fată
Și avea ea ochi dumnezeești
Dar inima de piatră
Și mulți flăcăi tot încercau
Să spargă acea piatră
Dar în zadar se chinuiau
Nu se dădea și gata
Dar iată într-o zi cu soare
Pe drum un tînăr a întîlnit
Și a lui privire zîmbitoare
Al fetei piatra a topit
Și bucurie în viața fetei
Din ziua aceea s-a iscat
Și în inimă nu mai e piatra
Dar dragostea unui băiat
Am fost și eu la a lor nuntă
Și chiar mireasa am jucat
Trei zile și trei nopți întruna
La masă am stat si am ospătat.
Trăia o fată într-un sat
de Bălți puțin îndepărtat
și zi și noapte se gîndea
cînd o să vină dragostea
pe chaturi și pe odnoklass
o căuta ea pas cu pas
și iată că nu o gasea
de ea norocul se ascundea
și într-o zi ploioasă rece
ceva deodată s-a întîmplat
și inima acelei fete
străpunsă a fost de un băiat
ea nu a înțeles nimica
ce s-a întîmplat și ce va fi
și acuma toată ziulica
doar la băiat se va gîndi
și intr-o zi cu soare blînd
băiatu' în sat va poposi
încet va bate el la ușă
și ''Bună ziua'' va rosti
se va închina el la părinți
cu mult respect și voie bună
și o va cere de nevastă
dupa tradiția străbună
de mînă incet o va lua
o va petrece în mașină
și împreună vor pleca
spre al lui palat spre viață bună.